Protecţia fitosanitară a viţei de vie reprezintă cea mai importantă verigă pentru realizarea unor culturi sănătoase, stabile şi eficiente, din punct de vedere economic. 

În ecosistemele viticole care se constituie în monocultură de lungă durată, amplificarea dezechilibrelor biocenotice cu declanşarea unei explozii de dăunători şi agenţi patotgeni, constituie probleme şi dovezi ale depăşirii unor praguri ale stabilităţii ecologice, cu consecinţe directe asupra vulnerabilităţii ecosistemului viticol la impactul dăunător al organismelor concurente şi antagonice.

În aceste condiţii perfecţionarea managementului resurselor ecosistemelor viticole  în vederea conservării biodiversităţii şi a gradului de sustenabilitate economică a sistemelor de exploatare în conformitate cu conceptul de agricultură durabilă apare ca variantă logică a exigenţelor actuale şi de perspectivă. Tehnicile alternative de cultură a viţei de vie şi folosirea metodelor biologice de cultură contribuie la eliminarea inconvenientelor monoculturii îndelungate; ele tind să stabilească un nou echilibru la nivelul componentelor agroecosistemului, fiind considerate„seminaturale”, „care respectă viaţa şi mediul înconjurător.

 În ultima perioadă, preocupările societăţii legate de starea mediului, de influenţele pe care activităţile umane le au asupra acestuia, de posibilităţile de a stopa modificarea antropică a mediului au devenit tot mai importante. Atât publicul larg, cât şi factorii de decizie resimt tot mai puternic problemele de mediu, atât la nivel naţional sau transnaţional. În această privinţă, statele europene au o direcţie politică clară şi confirmată prin tratate: politicile comunitare trebuie să integreze preocupările legate de mediu în toate activităţile pe carele desfăşoară. În acest context este uşor de înţeles preocuparea comunităţii internaţionale din domeniul viticol, în elaborarea şi promovarea unor tehnologii ecologice de combatere, care să asigure creşterea calităţii şi competitivităţii producţiei,stabilitate ecologică, protecţia plantei şi a mediului înconjurător.

In viticultura fitoterapia sanitară integrată, îşi propune concepte noi şi tehnici conforme cu cerinţele sănătăţii şi calităţii recolteide struguri şi cu respectarea agrobiocenozei din plantaţiile viticole. 

In constituirea unor ecosisteme viticole durabile obiectivele colectivului de cercetatori din cadrul Laboratorului de Protectia plantelor sunt axate pe:

- Elaborarea de secvenţe tehnologice şi tehnologii de conservare şi de exploatare durabilă a resurselor ecosistemelor viticole, adaptate condiţiilor agro-eco-climatice regionale specifice, care să corespundă stadiului actual de dezvoltare rurală a României. 

- refacerea dezechilibrelor biocenotice;

- stabilitate ecologică;

- protejarea mediului înconjurător;

- menţinerea integrităţii şi perenităţii ecosistemelorviticole;

- reducerea la maxim a tratamentelor chimice;

- maximizarea factorilor naturali de control,conservarea genofondului de specii utile

- reducerea fenomenelor de poluare cu pesticide prin integrarea considerentelor ecologice în strategiile de combatere reprezintă căi principale şi echilibrate de reducere a consumului de pesticide, premiza ecologizării viticulturii

- optimizarea ecosistemului viticol, maximizarea producţiei, a calităţii şi a profitului, şi minimizarea costurilor forţei demuncă, folosirea raţională a resurselor ecologice şi economice, conservarea habitatului împotriva poluării.

- obţinerea unor producţii de struguri de înaltă calitate, BIO-naturale fără reziduuri de pesticide, dar care să conţină o balanţă echilibrată de zaharuri, acizi organici, vitamine şi săruri minerale

Ghidul fitosanitar al viticultorului [citeste online]